Modele cuantice

Ecuația lui Dirac generează uneori Valori négatif pentru Energie, pentru care El a Propus o soluție inovatoare: El a postulat existența unui antiélectron și a unui Vacumm Dinamic. Asta a condus la apariția teroriei câmpurilor cuantice ALE particulelor multiple. În 1930, Dirac a scris prima lucrare modernă a mecanicii cuantice, Care combină Mecanica matriceală a lui Heisenberg, Mecanica undelor a lui Schrödinger și propria teorie cuantică de transformare Într-o Prezentare unitară, ținând CONT și de aspectele teoriei relativității. Principiile mecanicii cuantice a devenit Rapid un texte clasic și a Rămas la fel de valoroasă pana azi. Modelul Atomic al lui Niels Bohr (1885-1962) funcţionează foarte bine pentru atomul de hidrogen şi explică spectrul Atomic, dar nu este adecvat atomilor cu un numar mai mare de electroni. Un numar de întrebări ca de exemplu: de ce electronii sunt ţintuiţi PE anumite niveluri Energetice, de ce prima orbită poate ţine doar 2 electroni, iar Celelalte orbite câte 8 etc., nu pot fi lămurite de către Teoria ce susţine modelul Atomic al Bohr. Cu toate că ipotezele EMISE de Goudsmit şi uhlembeck au extins Sfera fenomenelor atomice ce pot fi expliquer în cadrul teoriei Bohr-Sommerfeld, multe aspecte au Rămas încă neelucidate. Atât în Teoria Bohr-Sommerfeld, Cât şi în cadrul ipotezelor lui Goudsmit şi uhlembeck, electronul Era considerat ca o particula clasică, căruia i s-au impus doar unele proprietăţi improprii DIN perspectiva fizicii clasice. Modelul Atomic Bohr-Sommerfeld aparţine “teoriei cuantice Vechi”, denumire dată teoriilor privind structura atomului DIN perioada 1900-1924. În CEEA CE priveşte Mişcarea de spin, ipoteza rotaţiei electronului în jurul propriei vente axe s-a arătat a fi total greşită. Spinul este un FENOMEN Exclusiv cuantic, fără clasic analogique. Astăzi ne mulţumim să afirmăm că, în afara mişcării orbitale, electronul posedă şi o mişcare de spin caracterizată printr-un moment Cinetic ALE cărui proiecţii pot Lua Valorile ±/2 şi un moment magnétique ALE cărui proiecţii pot Lua Valorile ± μB.

PE măsură ce fizicienii aprofundau studiile légat de structura şi proprietăţile atomilor, au ajuns tot mai mult la concluzia că déficienţele întâmpinate în modelul Bohr-Sommerfeld au Cauze mai profunde. Era tot mai évidente că pentru înţelegerea structurii atomului şi a oricărui FENOMEN Care implică particule cu masă şi dimensiune Mică (de ordinul a 10-10 m), se impun schimbări fondement entale în reprezentările şi legile fizicii clasice. Dacă unele fenomene luminoase, ca propagarea rectilinie a luminii, réflexie şi réfractţia luminii, pot fi descrise Atât ondulatoriu, Cât şi Corpuscular, altele ca interférenţa şi difracţia pot fi descrise doar ondulatoriu, iar radiaţia termică şi efectul fotoelectric doar pe baze corpusculare. Astfel s-a ajuns la concluzia că Lumina trebuie să conţină ambele calităţi: de undă şi particulă.

Comments are closed.